Cred că una din primele interacțiuni cu vreun  medic,  pe care oricine și le amintește din copilărie, cuprinde fraza: “Deschide gura și scoate limba”.

Gura și buzele sunt “porțile” către mai multe simțuri, ceea ce a făcut ca preocupările pentru buze și gură să dateze de la primele semne ale civilizației. Istoricii au identificat existența încă din antichitate a unor remedii pentru tratarea afecțiunilor bucale, de la mirosul neplăcut al gurii până la durerile de dantură. Putem spune că de la culoarea și textura buzelor sau a limbii până la mirosul respirației, gura vorbește și despre ceea ce se întâmplă în interiorul organismului nostru.

 

În acest articol veți afla

 

Care sunt principalele afecțiuni ale buzelor

Care sunt principalele afecțiuni ale mucoasei bucale

 

Principalele afecțiuni ale buzelor

 

Suntem obișnuiți să vedem articole care vorbesc despre partea estetică, mult mai mult decât despre partea medicală, atunci când este vorba de buze. Trebuie să știm că există o seamă de afecțiuni care afectează buzele, iar unele au potențial ridicat de risc.

 

Buzele  uscate și fisurate(CHEILITA SICCA)
Vremea rece și buzele crăpate merg mână în mână. Fisurarea buzelor poate fi cauzată de factori externi, dar uscarea cronică a buzelor poate semnala deshidratarea organismului, o deficiență nutritională sau o afecțiune autoimună –  sindromul Sjogren – caracterizat prin deficiența glandelor care ajută la hidratare.

Dacă buza inferioară este mai umflată și este acoperită de o crustă roșiatică sau albă, există posibilitatea ca pacientul sa sufere de cheilita actinică – inflamație erozivă progresivă, permanentă cauzată de expunerea la soare. Această afecțiune de regulă apare după 50 de ani și este mai frecventă în rândul bărbaților decât la femei. Ca mai toate afecțiunile pielii cauzate de expunerea la soare, persoanele cu pigmentul pielii mai deschis au un risc mai mare. Cheilita actinică este o afecțiune precanceroasă, iar uneori constituie un prim semn de cancer de piele la nivelul buzei inferioare.

 

Buzele cianotice (vineții) sunt un semn fie pentru o boală cardiacă cronică, fie un semn al sindromului Raynaud – când arterele mici, mai ales cele de la nivelul degetelor de la picioare si de la maini dar si din alte părti ale corpului, se contractă in condiții de expunere la frig sau stres emotional. Din cauza vasospasmului arterelor si capilarelor, tegumentele nu mai sunt oxigenate corespunzator, motiv pentru care incep să se cianozeze (să se albăstrească). Buzele albăstrui pot semnala faptul ca organismul nu primește suficient oxigen din cauza unor posibile afecțiuni respiratorii, cum ar fi: pneumonia, astmul, bronșita cronică și edemul pulmonar. De asemenea afecțiuni cardiace, malformatii congenitale sau stenoza mitrală se pot manifesta in acest fel.

 

Inflamația cronică a buzelor este unul din simptomele sindromului Miescher-Melkersson-Rosenthal – afectiune neurologică ce are o puternică componentă genetică. Alte simptome ale acestui sindrom: umflarea feței, paralizia facială periferică sau fisuri linguale, iar în timp buze scuamoase. Aceste semne sunt intâlnite și în caz de sarcoidoză – afecțiune inflamatorie ce afectează mai multe zone ale corpului, cum ar fi: ochii, urechile, nasul dar si unele organe interne.

Buzele țuguiate pot indica o gravă afecțiune imunologiă numită sclerodermia, care provoacă intărirea pielii și cicatrizarea organelor interne. Deoarece pielea din jurului buzelor se strânge, buzele se incretesc, devenind tuguiate.

Senzația de înțepături la nivelul buzelor reprezintă un simptom al deficitului de calciu și vitamina D.
Dacă buzele le simțim amorțite, termenul medical este parestezie și poate reprezenta un prim simptom al unor afectiuni renale sau ale diabetului. Parestezia mai poate să fie unul din simptomele candidozei – infecție determinată de Candida albicans, ciupercă prezentă în organism incă de la naștere. Infecția cu această ciupercă apare în cazul persoanelor care au urmat tratamente indelungate cu antibiotice sau steroizi topici. De asemenea, candidoza este comună în rândul pacienților cu sistemul imunitar slăbit sau care suferă de diabet, SIDA sau cancer.

Pistruii pot fi simpatici atunci când apar pe nas, dar cei care apar pe buze – macule melanotice, sunt semne care trebuie să trimită imediat pacientul la un consult de specialitate. De asemenea, pistruii pot aparea in partea interioară a gurii, afectiunea fiind cunoscuta medical sub denumirea de melanoza mucoasei orale. Aceste schimbari sunt adesea simptome ale bolii Addison – caracterizată printr-un dezechilibru hormonal al glandelor suprarenale.

 

Principalele afecțiuni ale mucoasei bucale

 

Leziunile cele mai frecvente ale mucoasei bucale includ candidoza,  herpesul labial, stomatita aftoasă recurentă, leziunile hiperpigmentare  și carcinomul scuamos celular.

 

Candidoza orală este o infecție localizată, cu forme clinice bine definite – candidoza psudomembranoasă, glosita mediană romboidă și cheilita angulară. Factorii de risc pentru infecția sistemică includ sindromul imunodeficienței dobândite, diabetul, spitalizarea, terapia imunosupresoare, malignitatea sau transplantul de organe. Candidoza orală este frecvent întâlnită la copii, candidoza la copiii sănătoși manifestându-se ca o infecție minoră a cavității orale. Candidoza apărută la copiii născuți prematur sau spitalizați pentru o afecțiune gravă poate deveni sistemică.

Terapia candidozei implică antifungice topice sau sistemice. Schemele terapeutice topice obișnuite includ nistatin, clotrimazol și fluconazol sistemic. Agenții sistemici cum ar fi fluconazolul și itraconazol pot fi folosiți la pacienții care au candidoză refractară la tratamentul topic sau nu tolerează agenții topici.

 

Herpesul labial

Infecția orală primară cu virusul Herpes simplex apare mai degrabă la vârstă tânără, este asimptomatică și nu este asociată cu morbiditate semnificativă. Majoritatea oamenilor dezvoltă o infecție primară simptomatică, ce se prezintă ca o erupție acută cu vezicule, eritem și ulcerație. Aceasta poate fi însoțită de limfadenopatie cervicală concomitentă, febră, frison  și iritabilitate.
După infecția primară orală, virusul Herpex simplex poate rămâne în stare latentă în ganglionul trigeminal și poate fi reactivat ulterior sub forma unei forme mai cunoscute, herpesul labial. Factorii declanșatori comuni pentru reactivarea virusului includ razele ultraviolete, traumele, fatigabilitatea, stresul și menstruația. Herpesul labial se prezintă sub forma unui mănunchi de vezicule mici apărute de-a lungul marginii purpurii a buzei sau a pielii adiacente. Aceste vezicule ulterior se rup, ulcerează și formează o crustă în 24-48 de ore, urmând ca vindecarea spontană să aibă loc în 7-10 zile.
Terapia implică agenți antivirali, cum ar fi aciclovir și valaciclovir, dar cu un efect modest.  Tratamentul topic cu penciclovir cremă poate scurta durata vindecării.

 

Stomatita aftoasă recurentă

Stomatita aftoasă este o formă a stomatitelor non-infecţioase, cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, fiind mai mulţi factori implicaţi dintre care cei mai comuni sunt: stresul, alergiile alimentare (ciocolată, brânză, alune, citrice, cafea), modificările hormonale (exemplu: statusul menstrual), sistem imun precar, nutriţie deficitară, traumatisme la nivelul cavităţii bucale.
Clinic apar vezicule unice sau multiple, dureroase, acompaniate de senzaţie de arsură. Îmbracă 3 forme clinice:

  • forma minoră reprezinta 80% din stomatitele aftoase, ulceraţiile sunt mici sub 1 cm, fără modificari ale mucoasei după vindecare;
  • forma majoră afectează 10-15% din pacienţi şi este caracterizată de ulceraţii mari de peste 1cm, iar vindecarea este cu formare de ţesut cicatricial;

forma herpetică presupune numeroase ulceraţii de dimensiuni mici (aproximativ în număr de 100) care evoluează progresiv cu persistenţa unor cicatrici

 

Leziunile hiperpigmentare – pot fi reprezentate de hemangioame, sarcom Kaposi, purpură, echimoze. Pigmentarea difuza a mucoasei bucale poate fi normală în cazul pacientilor cu tenul mai inchis, dar poate fi anormală în cazul celor care fumează, care au boala Addison sau o cauză de productie ectopica de ACTH (de exemplu in cancerele bronsice) sau in cazul celor aflati sub tratament cu fenotiazine, zidovudina, minociclină.

Carcinomul scuamos celular

Carcinomul scuamos celular este de trei ori mai frecvent la sexul masculin decât la femei, iar riscul apariției acestei boli crește cu fiecare decadă. Localizarea cea mai frecventă a acestei patologii este la nivelul limbii și etajul inferior al cavității bucale, iar regiunile predispuse la apariția carcinomului scuamos celular sunt palatul moale și mucoasa linguală ventrală. Etiologia bolii nu este cunoscută, dar fumatul și consumul de alcool au fost recunoscuți ca factori de risc. Terapia constă în excizie chirurgicală, iar diagnosticul timpuriu crește șansa de supraviețuire a acestor pacienți. [3]

 

Pentru că pandemia Covid a adus în atenția publică fenomenul pierderii gustului, punctez faptul că există și alte situații în care simțul gustului  poate să fie alterat

Sensibilitatea gustativa crescută – hipergeuzia, se caracterizează prin hipersensibilitatea papilelor gustative, adică tot timpul pacientul crede că desertul este prea dulce, cafeaua este prea tare, ardeiul prea iute etc. Studii medicale au arătat că aproximativ 25% din populatia globală prezintă simptomele acestei afectiuni, fie ereditar –  pacientul e înzestrat cu un numar mai mare de papile gustative, ori ca semn al sindromului “burning mouth”, cauzat de deteriorari ale nervilor din cauza unor infecții, tulburări hormonale sau ambele.
Pacientii pot deasemenea descrie aparitia unui gust metalic in gura (in special in intoxicația sau supradozarea anumitor medicamente), abolirea gustului sau modificarea acestuia.

Exista o grupă specială de pacienți care suferă de probleme ale cavității bucale, și anume pacienții aflati in tratament pentru cancere. În prezent 1 din 3 pacienti tratati prin radioterapie sau chimioterapie acuză astfel de probleme, care însă dispar in cateva săptămâni de la încheierea tratamentului.

Cele mai importante probleme asociate tratamentului antineoplazic sunt :

Ulcere bucale – apar datorită faptului ca majoritatea chimioterapicelor acțonează prin distrugerea celulelor, uneori chiar si a celulelor sănătoase. Celulele mucoasei bucale sunt foarte sensibile si pot fi usor afectate de tratamentul antineoplazc.

Xerostomia apare in radioterapie in special, dar și ca efect secundar al morfinei (analgezic opioid administrat pacientilor cu cancer) sau antidepresivelor.
Alterarea gustului – apare datorită afectarii mugurilor gustativi de catre tratament. O astfel de reactie o dau: cisplatina, 5 fluorouracil, ciclofosfamida, taxolul, dacarbazina, metotrexatul.

Halena – apare cand exista  cancer de cavitate bucală, cancer de laringe, de esofag, de stomac, insa si in insuficiente renale, hepatice sau pulmonare.
Incordarea mandibulei – muschii maseteri pot suferi procese de fibroza in cadrul radioterapiei, ca urmare pacientii vor avea probleme in a deschide gura.

În concluzie, leziunile mucoasei bucale sunt importante în primul rând deoarece semnalizeaza de multe ori alte afecțiuni. O parte din ele se pot preveni printr-o igienă orală corectă și prin evitarea fumatului. Este importantă prezentarea la medic atunci când apar astfel de leziuni și urmarea cu rigurozitate a tratamentului indicat

 

Foto Luz Fuertes Unsplash