Un element des pomenit în ultima perioada este zincul. Microelement cu rol important in schimbul de substanțe în metabolismul proteic şi hormonal, asigură funcționarea adecvată a sistemului imun. Atunci când zincul lipsește din organism, apar inflamaţii cronice, disproteinemii sau dereglări endocrine.
În dermatologie lipsa zincului determină apariția unei afecțiuni numite acrodermatita enteropatică.
Acrodermatita enteropatică este o anomalie ereditară, care se caracterizează prin dereglarea metabolică a absorbţiei zincului; se manifestă prin diaree, dermatită şi alopecie și apare cel mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni și 2 ani, foarte rar la adolescenți și adulți. Manifestările clinice apar, în cele mai frecvente situații, din primele săptămâni sau luni de viaţă. Copiii sunt, de obicei, agitaţi, cei apatici prezentând încetinire sau încetare a creşterii şi dezvoltării. Deoarece este o boală rară, este adesea confundată cu boli cum ar fi dermatita sau candidoza.
In cazul in care apare o carența minoră de zinc, aceasta se poate reduce printr-o alimentație echilibrată. Deficitul sever de zinc trebuie însă tratat medicamentos.
In acest articol veți afla
Cum apare și cum se manifestă acrodermatita enteropatică
Metode de tratament pentru acrodermatita enteropatică
Cum apare și cum se manifestă acrodermatita enteropatică
Principalul motiv care determină apariția acestei boli este un defect al procesului de absorbție a zincului în intestin. Nou născuții au propriul lor factor, care leagă zincul și contribuie la absorbția acestuia. Procesul se numește ligand de legare a zincului, dar datorită unui defect genetic, devine inactiv. Există și o teorie legată de reducerea capacității de lucru a intestinului subțire și o scădere a sintezei enzimelor sale. Astfel zincul nu este absorbit, iar datorită defecțiunii menționate mai sus, există probleme cu asimilarea acestuia de către organismul celui afectat.
Simptomele dermatologice specifice deficului de zinc sunt leziunile cutanate de tip vezicule, urmate de cruste şi fisuri, cu două localizări specifice:
- periorificial – perinazal, peribucal, periorbitar, perianal
- în porţiunea distală a membrelor – periunghial.
Uneori, pe trunchi se întâlnesc plăci eritemato-scuamoase psoriaziforme, iar pe scalp – alopecie parţială sau totală.
Deasemenea apar procese inflamatorii ale cavității bucale: inflamația limbii, stomatita, fisuri la nivelul buzelor și colțurilor gurii.
Diagnosticul de acrodermatita enteropatică se pune pe baza examenului clinic si a anamnezei, efectuate în cazul copiilor cu ajutorul părinților .
Medicul examinează eventuale erupții existente sau probleme în cavitatea bucală (amigdalite, stomatită, glosită), starea unghiilor și a părului. Examenul clinic poate determina dermatologul să recomande si alte consultații sau examene clinice ale altor specialități (cardiologie, gastroenterologie).
Testele de laborator completează informațiile necesare. Un test de sânge va arăta o creștere a ratei de sedimentare a eritrocitelor, leucocitelor, scăderea nivelului total de proteine, calciu și fosfor.
Diagnosticul se face după eliminarea prin diagnostic diferențiat a unor afecțiuni cum sunt epidermoliza buboasă, candidoza sistemică sau impetigo.
Metode de tratament pentru acrodermatita enteropatică
Tratamentul acestei boli constă în restabilirea nivelelor minime de zinc în organism. Sugarii primesc alimentație artificială cu preparate de zinc iar pentru copii și adulți se completează deficitul pe cale orală.
Tratamentele administrate corect dau rezultate în aproximativ 10 zile: erupțiile cutanate încep să dispară, părul nu mai cade și unghiile revin la normal.
Eficacitatea tratamentului depinde de alegerea corectă a medicamentelor, de momentul diagnosticării si respectarea dozajelor prescrise.
În timpul terapiei cu preparate de zinc nu se administrează tetraciclină, pansamente gastrice alcaline, medicamente pe bază de calciu, fier, alimente bogate în acid fitic. Trebuie de evitat excesul de făinoase.
