Vara este anotimpul vacanțelor. Indiferent unde am merge, la mare sau la munte, si desi nu pornim la drum cu gândul la “efectele secundare” ale vacanței, toți ne întoarcem acasă cu o piele bronzată în exces, uscată și fragilă, și uneori cu ciuperci luate de la piscină, cu dermatoze cauzate de contactul cu plante ori poate ciupituri de insecte.
Ca să ne putem bucura de vacanță, trebuie să ne protejăm și pielea atât prin aplicarea de creme de protecție solară (arși de soare sunt și cei care merg la munte…) cât și prin evitarea contactului cu plante care pot determina reacții toxice.
Fitofotodermatoza, cunoscută și ca” dermatita de pajiște” , este o reacție a pielii care se manifestă printr-o erupție inflamatorie cutanată sensibilă la lumină. Afecțiunea apare la contactul pielii cu anumite plante sau fructe care conțin substanțe fotosensibilizante, concomitent cu expunerea la soare.
Erupția poate avea diferite forme, apare în maxim 24 de ore de la expunere și se manifestă cel mai puternic la 48-72 de ore. În faza acută apar leziuni dureroase și pruriginoase sub formă de placi rosii cu vezicule pe suprafata . Ulterior, după ce a trecut apogeul, se instalează faza tardivă, în care leziunile devin hiperpigmentate, fază ce poate dura câteva săptămâni sau luni. În cazurile mai puțin severe, singura manifestare a fitofotodermatozei o reprezintă apariția unor pete hiperpigmentate.
Ocolim urzicile pentru că știm senzația neplăcută pe care o produc, dar sunt multe alte plante cu componente iritante. Reacțiile adverse sunt date de substanțele eliberate de plante atunci când sunt rupte sau prelucrate. Reacţiile locale iritante pot fi date fie de reacţia chimică a plantei în contact cu pielea, fie de acţiunea mecanică de atingere a unei suprafeţe aspre.
De exemplu gălbenelele produc eczeme de contact. Uneori, planta în sine nu este nocivă, dar seva prelinsă la rupere determină fisuri ale pielii degetelor. Cu iritații se aleg și cei care recoltează cu mâinile goale narcise, lalele, usturoi, ceapă, frunză de ţelină, păstârnac, roşii din vrej, rubarbă etc. Alteori, plantele aflate în număr mare pe teren eliberează polen şi constituie astfel cauza unor dermatite severe pe zonele de piele expuse.
Diagnosticul se pune doar după un control medical deoarece fitofotodermatoza poate să fie confundată cu alte afecțiuni cum ar fi dermatita atopică iar unii pacienți neglijează simptomele crezând ca au făcut urticarie.
Atunci când manifestările ne fac să bănuim o fitofotoderamatoză, prima măsură este aceea a evitării expunerii la soare in perioada imediat următoare si protejarea leziunilor prin imbrăcăminte care sa le acopere. Ca tratament local, compresele si dermatocorticoizii vor calma si reduce inflamația. Tratamentul antibiotic sistemic se impune numai in cazul suprainfectării leziunilor.
Până la consultul unui medic dermatolog se pot lua urmatoarele măsuri:
- Se curăță imediat suprafața afectată cu apă rece
- Se poate aplica o compresă rece pe zona unde a apărut iritația, pentru a calma durerea și senzația de prurit
- Se poate aplica o cremă cu protecție solară
Urticaria de contact determinată de componente chimice alergene din plante este o altă problemă a pielii. În mod obişnuit, unele proteine din plante ca cele din susan, henna, bumbac, iris, unele specii de lalele, căpşuni şi alte fructe cu seminţe mici sau planta de muştar, determină apariţia unor plăci roşii umflate, însoţite de mâncărime intensă.
Substanțele cu potential alergen pot determina reacții alergice severe în cazul anumitor persoane. Cei predispuși la manifestări alergice trebuie îndeosebi să se ferească de contactul cu aceste plante. Dacă în istoricul personal există episoade de urticarie de contact la plante este foarte probabil ca reacţia cutanată să se repete în aceleaşi condiţii.
Trebuie să fim atenți la astfel de situații care ne pot strica planurile de vacanță iar în cazurile mai complicate, trebuie să ne adresăm medicului dermatolog pentru a obține tratamentul corect.
