Gonoreea sau infecţia gonococică este o boală cu transmitere sexuală cauzată de Neisseria gonorrhoeae. Contaminarea se face de regulă pe cale sexuală sau la naştere prin trecerea fătului prin filiera genitală maternă contaminată, se poate produce infecţia gonococică a nou-născutului. Boala afectează femei, bărbați și copii deopotrivă, în fiecare an fiind raportate in lume aproximativ 25 milioane de  noi cazuri, și se estimeaza ca un numar cel putin egal trec neraportate. Consecintele medicale sunt semnificative deoarece boala poate cauza probleme de fertilitate la femei și reprezintă un factor major de risc pentru infecția HIV.

Trebuie avut în vedere faptul că mecanismul infectiei cu Neisseria gonorrhoeae este diferit la femei si barbati. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact sexual cu o femeie infectata, in timp ce o femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact sexual cu un barbat infectat.

 

În acest articol veți afla

 

Care sunt mecanismele de transmitere și simptomele infecției gonococice

Care sunt metodele de diagnostic și tratament pentru infecția gonococică

 

Mecanisme de transmitere și simptome ale infecției gonococice

 

Mecanisme de transmitere

Gonorrhoeae este un patogen exclusiv uman care are o singura poartă de intrare – mucoasa umană, în special cea genitală. A dezvoltat mecanisme de evitare a răspunsului imun al gazdei iar rezultatul este că un singur microorganism are abilitatea sa produca peste 1 milion de pili antigenici distincți, in acest mod reușind un grad extins de contaminare a gazdei.

O caracteristică deosebită a infecției este că se produce diferit la femei și bărbati prin mecanisme patogenetice diferite.

 

La bărbați studiile au arătat că celulele epiteliale care tapetează cele două treimi distale ale uretrei masculine sunt susceptibile la infectia cu gonococ. Din cercetări a rezultat că timp de 40 de ore de la infectare, gonococul nici nu poate fi cultivat din exudatul uretral sau urină, deoarece acesta pătrunde in celulele mucoasei imediat după infectare, putând fi cultivat doar după ce s-a multiplicat în aceste celule, care vor fi „adaposturile” lor din mucoasă.

 

La femei, țintele initiale ale gonococului sunt tesuturile ecto- si endocervicale iar extrem de periculos este faptul că în aproximativ 50% din cazuri infecția poate evolua asimptomatic în primele faze.

 

Simptomatologia infecției cu gonococ:

 

La bărbat perioada de incubație durează 3-5 zile, după care pot să apară uretrita gonococică, cu polakiurie, micțiuni si erecții dureroase, secretie uretrală purulentă de culoare galben–verzuie, mai accentuată dimineața. În cazul bărbaților, in doar 10-15 %, din cazuri poate fi asimptomatică, dar se poate manifesta prin complicații (orhiepiditimita, infecție gonococică diseminată, conjunctivita gonococică), sau prin apariția de manifestări clinice la partenera sexuală (boala inflamatorie pelvină).

La femeie, perioada de incubație este mai extinsă, de aproximativ 10 zile, după care apare cervicita gonococică, care este cea mai frecventă manifestare a gonoreei necomplicate. In cazul femeilor, majoritatea cazurilor (50%) evoluează asimptomatic iar în aproximativ 1/3 din cazuri simptomatologia este discretă, cu leucoree, usturimi la micțiune sau metroragii (după contactul sexual).

Infecţia gonococică poate afecta colul uterin rezultând endocervicită, colul fiind edemaţiat, eritematos exteriorizându-se o scurgere purulentă, gălbuie, abundentă care poate contamina vaginul, vulva, perineul, regiunea anală, şi glandele lui Bratholin. Infecţia poate ascensiona spre cavitatea uterină, iar prin intermediul acesteia în micul bazin. Pot să apară subfebrilităţi, fatigabilitate, schimbarea caracterului ciclului menstrual. Dacă infecţia progresează mai mult apare pelviperitonita care se manifestă prin semne de iritaţie peritoneală, greţuri, vărsături si stare septică evoluţia procesului fiind spre o peritonită generalizată.

La gravide, gonoreea se asociază cu un risc crescut de avort spontan, naștere prematură, ruptura precoce a membranelor și de mortalitate perinatală.

 

Metode de diagnostic și tratament pentru infecția gonococică

 

Diagnostic

 

Infecția gonococică produce o serie de sindroame clinice obișnuite care au etiologii multiple sau care pot mima alte afecțiuni. În particular, epidemiologia și manifestările clinice ale infecției cu Chlamydia trachomatis sunt foarte asemănătoare infecției gonococice.

Pentru diagnosticul de laborator, prezumtia de gonoree se poate pune dacă pe frotiul colorat Gram din exsudatul uretral sau endocervical se observa in leucocite diplococi gram-negativi intracelulari.

„Standardul de aur” pentru diagnosticul gonoreei constă în izolarea gonococului în culturi, ceea ce permite testarea tulpinilor izolate pentru determinarea rezistenței antimicrobiene.

 

Pentru diagnosticul bărbaților cu infecție uretrală cronică asimptomatică sau cu infecție uretrală în perioada de incubație, precum si pentru a testa obținerea vindecarii in urma tratamentului, se folosesc probe care se inoculează pe medii de analiză specifice. Cel mai eficent test pentru gonoree la femei este cultura endocervicală, care este pozitivă la o singură determinare in 80-90% din cazuri.  Altă metodă de diagnostic este detectarea antigenelor gonococice in secretia uretrală sau cervicală prin metoda ELISA.

 

Orice suspiciune clinică trebuie confirmată prin investigatii de laborator și trebuie avut în vedere faptul că infecția are o capacitate deosebită de a dezvolta rezistența față de antibioticele utilizate pentru tratament. Deoarece calea de transmisie este comună, se recomanda testarea pentru sifilis și HIV, a bolnavilor cu gonoree.  Pentru intreruperea transmisiei infecției de la un partener la altul, este obligatorie investigarea și tratarea partenerilor sexuali.

 

Depistarea simptomelor este dificilă in multe dintre cazuri, persoanele nu stiu ca sunt infectate pentru o perioada lunga de timp. Cele mai multe dintre persoanele asimptomatice, vor afla ca sunt infectate atunci cand partenerul lor este diagnosticat. Recoltările, pentru ambele sexe nu sunt dureroase dacă sunt făcute de personal calificat iar rezultatele sunt disponbile în 3 -4 zile în funcție de laborator și tipul de test efectuat.

 

 

Tratament

 

Pentru a fi eficient tratamentul trebuie să vizeze ambii parteneri, iar contactul sexual este interzis pe durata tratamentului. În cazul infecţiilor gonococice complicate se va administra antibioterapie intramuscular sau intravenos în funcţie de calea de administrare a antibioticului administrat. Eficienţa tratamentului este evaluată la 7-10 zile de la terminarea tratamentului, prin efectuarea unui examen din secreţia uretrală, cervicală, bucală sau faringiană.

 În cazul infecţiei gonococice la gravide se va ţine cont în alegerea antibioticului de contraindicaţiile acestuia în timpul sarcinii

 

  • cefalosporine: Ceftriaxona 250mg doză unică, Cefiximie 400mg doză unică
  • chinolone: Ciprofoloxacina 500mg doză unică, Ofloxacină 400mg doză unică
  • Penicilină 1600000 U.I. pe zi timp de 7 zile
  • Rifampicină 900mg în doză unică (6 comprimate a câte 150mg comprimatul)
  • Ceftriaxonă 1g/zi intamuscular sau intravenos, timp de 7 zile
  • Kanamicină 2g intramuscular doză unică (în caz de rezistenţă)
  • Tetraciclină 1,5g/zi timp de 5-7 zile
  • De asemenea tratamentul poate fi ajustat în funcţie de antibiogramă în cazurile de infecţie gonocociă complicată sau rezistentă la tratament     

 

Pentru noii născuți care au contractat boala de la mamă la momentul nașterii se recomandă

  • folosirea unui preparat eficient pentru protecţia oftalmică a nou-născuţilor în prima oră de la naştere, în funcţie de modul de naştere (vaginal sau cezariană) de exemplu creme oftalmice cu eritromicină (0.5%) sau tetraciclină (1%),
  • instilația oftalmică de nitrat de argint apos 1%.

 

 

Complicații

Femeile sunt mai expuse riscului de a dezvolta complicații, atunci când infecțiile nu sunt tratate din timp. Infecția poate migra din colul uterin către uter, trompele uterine și ovare. Această condiție este cunoscută drept Boala Inflamatorie Pelvină (numită în trecut anexită) și poate produce dureri severe. Evoluția bolii netratate sau tratate inadecvat, precum și reinfectarea, pot duce în timp la înfundarea trompelor uterine, care provoacă probleme de fertilitate – crește riscul de sarcină ectopica de până la 10 ori și scad șansele obținerii unei sarcini normale (infertilitate).

În cazul bărbaților, gonoreea poate cauza leziuni la nivelul uretrei. Există, totodată, riscul apariției unor abcese dureroase în interiorul penisului, ceea ce poate duce la probleme de fertilitate.

Atunci când gonoreea se răspândește în sânge (infecție gonococică diseminată), atât femeile cât și bărbații se pot confrunta cu afectarea articulațiilor (artrita), a inimii (endocardita) și a sistemului nervos (creier, măduva spinării). Aceste afecțiuni apar extrem de rar, dar sunt redutabile.

La copii se poate complica cu oftalmia gonococică (infecția globilor oculari) sau afectarea ireversibilă a organelor de reproducere.

Profilaxie

Recomandările sunt cele specifice tuturor bolilor cu transmitere sexuală.

Cea mai buna metodă de prevenire a infectiei gonococice este sexul protejat, folosirea prezervativului în timpul contactului sexual, în mod adecvat de la începutul până la sfârșitul fiecărui contact sexual. Spumele sau gelurile spermicide ori diafragmele sunt mai puțin eficiente si nu ar trebui sa inlocuiasca prezervativul, ci sa fie folosite impreună cu acesta.

Evitarea activității sexuale până cand infectia este tratată este imperios necesară. In caz contrar, partenerii se infectează si se reinfectează reciproc. De asemenea, partenerul/partenerii anteriori trebuie testati si tratati prompt in caz de infectie, pentru a preveni raspandirea bolii.

La 3-6 saptamani dupa incheierea tratamentului antibiotic, persoanele sunt retestate. Acest lucru este foarte important pentru a ne asigura că tratamentul a fost adecvat si corect urmat si infecția a fost vindecată.