Sifilisul este o infecție de natură bacteriană, podusă de bacteria Treponema Pallidum.

Se transmite prin contact sexual, se poate transmite de la mamă la făt (prin placentă sau la naștere) și uneori, prin transfuzii sau instrumentar medical nesterilizat. Sifilisul este dificil de diagnosticat și uneori persoana nici nu știe că este infectată pentru că nu are simptome. Netratată, afecțiunea poate duce chiar și la deces.

Sifilisul este una dintre cele peste 20 de infecții cu transmitere sexuală. Medicii folosesc termenul de „infecție”, nu de boală cu transmitere sexuală (BTS) pentru că de multe ori, o persoana poate fi infectata cu Treponema Pallidum, dar fără să știe, pentru ca leziunea inițială poate trece neobservată si e urmată de o perioadă fără simptome. Chiar daca manifestările sifilisului nu sunt prezente, persoana infectată poate transmite boala către partener.

Cu toate că numărul cazurilor de sifilis este în continuă scădere în ultimii 10 ani, România este încă una dintre țările cu o incidență crescută a cazurilor de sifilis în rândul țărilor Uniunii Europene.

Este deci foarte important să știm care sunt simptomele, și în ce formă se manifestă. La primele suspiciuni trebuie contactat medicul specialist pentru diagnosticareă corectă, stabilirea tratamentului adecvat sau a măsurilor de prevenție.

 

În acest articol veți afla

 

  • Care sunt semnele, simptomele și etapele sifilisiului
  • Diagnosticul și tratamentele indicate pentru sifilis

 

 

Care sunt semnele, simptomele și etapele sifilisiului

 

Sifilisul are patru stadii de dezvoltare: primar, secundar, latent si tertiar. Separat de aceste faze, atunci când infecția se transmite de la mamă la nou născut discutăm de sifilis congenital.

 

Simptomele sifilisului primar 

Primul semn de sifilis este o leziune de mici dimensiuni, numită șancru sifilitic. Leziunea are forma unei mici ulcerații rotunde, nedureroasă dar extrem de contagioasă. Această ulcerație poate apărea în oricare dintre zonele prin care bacteria a pătruns în organism – gură, organe genitale sau rect.  Leziunea apare la aproximativ trei săptămâni după infectare, dar se poate forma și după 90 de zile de la expunere. Mulți dintre cei infectați cu sifilis nu observă șancrul, pentru că nu doare și poate fi ascuns în interiorul vaginului sau rectului. Ulcerația se vindecă de la sine în trei-șase săptămâni.

 

Simptomele sifilisului secundar

Semnele pot sa apară la câteva săptămâni după vindecarea șancrului, o data cu diseminarea infectiei in corp.

Bolnavul poate avea manifestari generale, care includ:  dureri de cap, disconfort, scăderea apetitului si posibila eruptie la nivelul pielii. Manifestările cutanate sunt de obicei de culoare rosie-brună și sunt răspândite pe tot corpul. Nu sunt pruriginoase și aspectul lor poate varia: pot fi macule, papule, pot fi sau nu scuamoase si pot fi sau nu prezente pustulele.

Pentru că această erupție poate semăna inclusiv cu o reacție alergică dar și cu simptomele altor boli, sifilisul a fost denumit „marele imitator”. Alte simptome ale sifilisului secundar pot include răni (ulceratii) de culoare cenușie la nivelul cavității bucale, nas, gât, organele genitale sau in pliurile pielii, dureri articulare, scăderea poftei de mâncare. Nici acestea nu sunt dureroase.  Boala implică și prezența alopeciei în zona tâmplelor, sprâncenelor sau barbă. Toate aceste semne dispar fără tratament, într-o perioadă de la 3 săptămâni la 9 luni, dar infecția va fi încă prezentă în organism si va continua sa evolueze.

 

Simptomele sifilisului latent

Dacă sifilisul secundar nu este tratat, boala poate progresa spre stadiul latent. Nu toți pacienții care au sifilis vor dezvolta această fază a infecției. In cazul in care se ajunge, aici, nu vor exista simptome pentru mai multi ani. Totuși, infecția nu dispare din organism iar unii pacienți pot manifesta recurența simptomelor cutanate. Spirocheta rămâne inactivă în ganglionii limfatici și splină, infecția se poate diagnostica in acest stadiu printr-un test de sânge.

Când sifilisul latent evoluează, vorbim despre sifilisul terțiar.

 

Simptomele sifilisului terțiar
Sifilisul terțiar este stadiul cel mai grav al bolii și apare la o treime din cei care nu sunt tratați. Se manifestă după 3 sau mai multi ani de la infecție. Multe dintre organele interne sunt deja afectate. Manifestarile includ febră, durere, ulcere cutanate care nu se vindecă, tumori, dureri articulare, boli de ficat, etc.

De asemenea, sifilisul terțiar poate afecta sistemul nervos (ajungându-se chiar si la pierderea funcției cognitive) dar și sistemul cardiovascular (anevrism aortic, insuficienta de valvă aortică). Coordonarea mușchilor ar putea sa se facă dificil, se poate instala paralizia sau orbirea – ireversibile.

 

Sifilisul congenital

Sifilisul congenital este sever și reprezintă un pericol pentru viața nou-născutului. Infecția se poate transmite de la mamă la bebelusul ei prin placentă. Statisticile arată că fără analize și tratament, 70% dintre femeile cu sifilis pot avea un prognostic nefast in timpul sarcinii. Ce inseamna acest prognostic: decesul prematur al bebelusului, greutate scazută la nastere sau infecții in rândul sugarilor.

De cele mai multe ori, bebelușii care se nasc cu sifilis nu au niciun simptom. Unii pot avea eruptii pe palme sau ulceratii pe picioare și în zona inghinală. Este posibil si ca unii copii sa dezvolte complicații la nivelul altor organe: ficat mărit, ganglioni inflamați, dezvoltarea anormală a oaselor, probleme neurologice.

 

Neurosifilis

Atunci când spirocheta ajunge la nivelul trunchiului cerebral, pacientul va primi diagnosticul de neurosifilis. Printre simptomele sifilisului cerebral se enumeră: mersul anormal, tulburări de vedere confuzie, depresie, dureri de cap, incontinență, incapacitatea de a merge, iritabilitate,  amorteli ale degetelor de la picioare sau ale picioarelor, nivel scazut de concentrare,  convulsii,  rigiditate a gâtului,  tremor, slăbiciune.

Diagnostic și tratamente pentru sifilis

 

Doar medicul specialist poate pune un diagnostic corect și poate stabili stadiul afecțiunii. Reamintesc pe această cale că diagnosticarea in faza primară sau latentă permite vindecarea printr-un simplu tratament cu antibiotic. Nu exista tratamente naturiste sau băbești pentru sifilis, este obligatorie prezentarea la medic a oricarei persoane care suspectează că ar fi putut contracta infecția. Deasemenea, dacă este vorba de un diagnostic de sifilis, pacientul trebuie să își informeze partenerii sexuali cu privire la sifilis, pentru ca și aceștia să poată fi testați.

 

Pentru un diagnostic corect medicul poate  solicita:

  • analize de sânge – acestea pot detecta o infecție actuală sau din trecut, pentru că anticorpii acestei boli vor fi prezenți mulți ani în organismul pacientului.
  • analiza fluidelor corporale – fluidul dintr-un șancru sifilitic în timpul stadiului primar sau secundar al bolii poate fi evaluat pentru ca medicul să poată depista sifilisul.
  • analiza lichidului cefalorahidian – acesta poate fi colectat și examinat apoi la un laborator, pentru a se testa orice fel de impact pe care boala îl are asupra sistemului nervos

Medicul mai poate solicita

-testul TPHA (test de hemaglutinare pasiva), adica un test pentru diagnosticul serologic al sifilisului. Acesta detecteaza anticorpii totali IgG si IgM, adica anticorpii specifici pentru infecția cu Treponema pallidum.

– testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory), un test de sânge care ajută la depistarea sifilisului.

 

Tratamentul pentru sifilis implică administrarea de benzathin penicilină.

Diagnosticul si începerea unui tratament încă din primele stadii este important, atât timp cât evoluția bolii aduce consecințe grave, care pun viața pacientului în pericol. Persoanele care sunt alergice la penicilină pot fi tratate cu alt antibiotic, cum ar fi:

  • doxiciclină,
  • azitromicină,
  • ceftriaxonă.

Strategia de tratament va depinde de simptomele pacientului si de momentul în care persoana a fost expusă la infecție. Sifilisul terțiar va avea nevoie de mai multe cure de tratament, la intervale regulate (săptămânal).

Cei cu neurosifilis, vor primi doze zilnice de penicilină intravenos. Acest lucru va necesita adesea o scurtă perioadă de spitalizare. Din păcate, daunele provocate de sifilisul terțiar sunt ireversibile. Tratamentul se va concentra cel mai probabil pe reducerea durerii și a complicațiilor.

 

După  un tratament adecvat, sifilisul nu reapare, dar deoarece rămâne riscul reinfectarii și a reapariției simptomelor, se  recomandă o procedură de monitorizare  în timp a pacienților  – follow up, care presupune:

  • analize periodice de sange pentru a ne asigura că pacientul răspunde la tratament;
  • evitarea contactului sexual până când tratamentul se incheie și infecția a dispărut;
  • testarea pacientului pentru a stabili daca are sau nu o infectie cu HIV asociata .
  • monitorizarea stării generale de sănătate a pacientului având în vedere riscurile de accident vascular cerebral, pierdere a auzului și a  văzului, meningita, demența, riscul de apariție a unor probleme cardiace.